Azi, acum, aici...

Ce a fost ieri nu mai putem schimba, oricât de mult ne-am strădui. Ce va fi mâine nu vom putea ști niciodată, oricât de tare ne-am dori! Ce este astăzi contează cel mai mult, clipa prezentă este cea mai importantă pentru că e momentul pe care îl trăiești,  pe care îl simți și la care participi acum. De trecut te bucuri sau îl regreți, la viitor te gândești sau îl visezi, însă prezentul îl simți din plin, îl trăiești  la intensitatea dorită, te bucuri de el acum, azi. De aceea trebuie să îl faci să merite, să te bucuri de fiecare clipă,  să zâmbești,  să te bucuri de tot ce te înconjoară,  de viață, să zâmbești , să-ți acorzi șanse,  să dăruiești și să primești,  să-ți dorești și să lupți, să stabilești priorități.
Petrece timp cu tine, ascultă-te ca să te înțelegi tu pe tine, iartă-te ca să poți merge înainte,  îndrăznește,  luptă, fii bun, zâmbește,  ajută, crede în tine! Avem nevoie și de timp cu noi înșine,  pentru că până nu ne cunoaștem le noi , nu putem fi cunoscuți de ceilalți!
Soțul și Copiii sunt o binecuvântare! Ascultă-i acum, când vin entuziasmați să îți spună ceva, ascultă-i acum, în momentul acesta au ei nevoie,  chiar dacă simți că nu se mai opresc din povestit iar tu ai prea multă altă treabă,  sau ești pur și simplu obosită! Acum, nu mai târziu , nu după ce termini nu știu care treabă,  nu mâine,  pentru că azi ești prea obosită! Acordă-le acum atenția ta, mai târziu s-ar putea să tânjești tu după a lor! Copiii cresc atât de repede și chiar dacă acum nu ne este întotdeauna ușor,  este foarte important să realizăm cât de norocoși și binecuvântati suntem pentru că îi avem, pentru că am fost aleși să le fim părinți, și să trăim din plin fiecare clipă alături de ei! În sufletul nostru undeva, toți am rămas copii! Să răspundem tuturor întrebărilor și curiozităților lor, să ne jucăm împreună, să învățăm și să descoperim lucruri împreună,  să creăm amintiri de neuitat alături de ființele gingașe, care ne împlinesc cel mai mult pe lume!
Să ne bucurăm de familie, să îi sunăm mai des, să ne facem timp mai des pentru persoanele dragi,  să acordăm mai multă atenție persoanelor dragi din viața noastră, pentru că familia este cea mai mare bogăție a noastră!
Să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă viața, să mergem înainte cu capul sus și zâmbetul pe buze și,  precum într -un joc, să sărim cu bine peste toate obstacolele,  să gândim mereu pozitiv și zâmbim mai mult. Să ne bucurăm mai mult de un zâmbet,  de o îmbrățișare, de o floare, de o zi senină, de lucrurile mărunte și să le apreciem mai mult!
Fericirea noastră depinde doar de noi!

1, 2, 3....Start!

1, 2, 3....Start! Ca la maraton, cam așa începe o zi obișnuită din timpul săptămânii; parcă mereu pe fugă,  mereu în grabă,  mereu într-o luptă contra-cronometru! Mi-am propus să transform maratonul în plimbare, deși e greu să nu fii pe grabă într-un oraș supra-aglomerat, în care este o adevărată aventură să ajungi dintr-un capăt în altul!

Ceasul bate ora 05:30, alarma se activează și aud ca prin vis telefonul, îl opresc și închid la loc ochii - atunci mi se pare că e somnul cel mai dulce și parcă tare aș mai dormi dar.... iar se activează alarma și mă ridic într-un final din pat. Urmează pregătitul pachetelor pentru școală,  grădiniță și serviciu, trezitul fetelor, îmbrăcat , pieptănat, aranjat - cu alintul de rigoare, cu lungi discuții și rugăminți pe marginea încălțatului ( care nu se poate realiza și din poziția întins pe jos pe burtă 😬😄), cu mici discuții în contradictoriu: " eu sunt așa,  ba eu sunt așa" sau "mami, Clara a zis așa,  Olivia a făcut așa 🙄😂și mami trebuie să fie zen 👩‍👧‍👧 la capitolul zen,  tati câștigă detașat iar mami e tare norocoasă că îl are😊

La 7 și un pic ieșim pe ușă , la și jumătate suntem la grădiniță iar la 8 la școală. Eu le duc, soțul meu le ia. Pe drum cântăm cântecele,  fetele admiră peisajele, uneori privim povești pe youtube sau ascultam Itzy Bitzy la radio. În mașină, fiecare are locul lui, copilul mic în scaun special cu centura pusă iar copilul mare pe înălțător cu centura pusă, mami la volan concentrată pe trafic! 

La 9 ajung la birou. Mașina rămâne cuminte la metrou, nu de alta, dar din Grigorescu până la Aviatorilor aș face o veșnicie, iar înapoi spre casă ar însemna ca și cum m-aș duce într-o vizită la ai mei, undeva la vreo 250 km depărtare, deci cel puțin 2 ore jumătate pierdute pe drum. Răsuflu liniștită, pentru 8 ore gata cu alergatul, îmi fac o cafea și mă apuc de taskurile zilnice. La 17.30 plec de la birou și ajung acasă în jur de ora 19 ( minunatul București). Seara se încheie cu puțin gătit , spălat,  pregătit ghiozdane și haine pentru a doua zi. În fiecare zi îmi place să îi întreb cum a fost ziua lor și e firesc să facem asta, pentru că toată ziua nu ne-am văzut! Fetele îmi povestesc fiecare ce activități au avut în ziua respectivă și ce au mâncat la prânz, soțul îmi povestește despre cum a decurs ziua lui iar eu le povestesc cum a fost ziua mea😊 Comunicarea este un lucru extrem de important! Contează atât de mult să asculți, să înțelegi și să fii alături! Vorbim și povestim și răspundem întrebărilor și curiozităților până se apropie ora de culcare. Suntem o familie obișnuită, ne mai și pierdem cu firea, ne mai supărăm,  însă important este că astfel de momente trec repede și nu le lăsăm să ne strice armonia!

Înainte de culcare , după ce fetele dorm, ne relaxam cu un serial bun sau cu câte o carte. Și ziua se încheie cufundată în liniște și întunericul nopții,  până următoarea zi când o luăm de la capăt...

Ne trezim devreme, ne grăbim spre destinații, pierdem timp prețios în trafic, pe drum, însă avem nevoie să nu ne mai lăsăm copleșiți de toate acestea și să ne bucurăm de tot ceea ce suntem, de tot ceea ce avem și de tot ce ne înconjoară , dar mai ales să ne bucurăm de toți cei dragi!
Cel mai important și cel mai frumos moment al zilei este seara, când ne reunim toți patru acasă și ne bucurăm de timp de calitate, împreună!♥️

Lupta cu timpul

E târziu și deși mâine alarma e setată să sune la 5, parcă nu reușesc să găsesc somnul.... Moș Ene a decis să mă lase mai la urmă în noaptea asta! Toată casa doarme, eu m-am gândit să redau viață blogului. După ce am pregătit ghiozdanele, pachetele , hainele pentru mâine , după ce am mai dereticat puțin prin casă (soțul meu săracul mereu spune să le mai las, să mă mai odihnesc, dar nu prea are cu cine :D), după ce am călcat un munte de rufe ( munte, da, chiar nu exagerez), după ce am mai spălat o mașină de rufe ( da, recunosc,  spăl și duminica uneori, pentru că efectiv nu mai fac față avalanșei de rufe și timpului - nu mă mîndresc cu asta, e doar o realitate), acum chiar mă simt relaxată și cu chef de a povesti un pic. :)
Despre lupta mea continuă cu.... TIMPUL! Eu cred că vine și din subconștient totul, lupta asta de a le face mereu pe toate, pretenția de a face totul perfect mereu, lupta de a acorda la fel de mult timp și totodată suficient timp și de calitate,  persoanelor dragi! Uneori este necesar să mai spunem și stop , să ne oprim și să ieșim puțin din agitația asta zilnică,  să ne stabilim limitele, să ne stabilim prioritățile și să ne organizăm puțin. Să ne gândim așa: eu vreau să fac aia și aia și ailaltă și cealaltă dar.... POT? REUSESC PE TOATE O DATĂ? ESTE BINE PENTRU MINE SĂ FAC ASTA? și atunci să ne organizăm și să ne stabilim prioritățile: azi fac o parte, mâine o altă parte și tot așa! Fac ce este cel mai important și ce nu suportă amânare și restul las pe mâine! Da, uneori este bine să mai lași și pe mâine,  mai ales dacă nu e urgent! Nu mai aspir azi că nu e atât de murdar și o pot face și într-o altă zi,  mai bine mă joc un joc frumos cu fetele! ♥️Și da, nu calc azi tot muntele,  mai bine petrec puțin timp cu soțul meu, doar eu cu el!♥️ De multe ori mă încăpățânez să fac multe și îmi dai seama că greșesc! De cât de mult greșești îți dai seama în timp,  pentru că realizezi că ceri prea mult de la tine, că nu te mai gândești la sănătatea ta, că îi sacrifici și pe ceilalți și că nu e deloc ok! Nu e ok să fii obosit pentru că te-ai încăpățânat să le faci pe toate,  nu e ok să fii nervos că nu mai ai timp de x și y, pentru că ai vrut să fii super woman!
Am încetat să mai vreau să mai fiu super super woman! Vreau să fiu în continuare mamă - mă simt mândră și împlinită ca mamă,  ele sunt TOTUL meu, vreau să fiu iubită și soție, cât mai minunată pentru soțul meu, pentru că am un soț minunat, și el este parte din TOTUL MEU, vreau să fiu prezentă cât mai mult și cât mai calitativ în  viața celor dragi mie! Asta este cel mai important obiectiv al meu, și zilnic îmi doresc să construiesc la el!
Este necesar să învățăm să ne bucurăm mai des de lucruri cu adevărat importante!
În agitația zilnică, în goana nebună de roboței, nu ne dăm seama de multe lucruri. Suntem mereu conectați la gadgeturi, și am uitat să admirăm ce e în jurul nostru.... de exemplu toamna, orașul, oamenii....
Eu conduc zilnic, îmi și place - mă rog în București e mai greu să îți placă dar asta e o altă discuție... ce voiam să vă povestesc este că recent am lăsat mașina și am pornit la pas de la Romană până la Aviatorilor, admirând tot ce mi-a ieșit în cale și bucurându-mă ca un copil de peisajele de toamnă! Nu a fost mare lucru dar m-am simțit bine și ar trebui să facem asta mai des!
 Vă las cu câteva fotografii... noapte bună!