1, 2, 3....Start!

1, 2, 3....Start! Ca la maraton, cam așa începe o zi obișnuită din timpul săptămânii; parcă mereu pe fugă,  mereu în grabă,  mereu într-o luptă contra-cronometru! Mi-am propus să transform maratonul în plimbare, deși e greu să nu fii pe grabă într-un oraș supra-aglomerat, în care este o adevărată aventură să ajungi dintr-un capăt în altul!

Ceasul bate ora 05:30, alarma se activează și aud ca prin vis telefonul, îl opresc și închid la loc ochii - atunci mi se pare că e somnul cel mai dulce și parcă tare aș mai dormi dar.... iar se activează alarma și mă ridic într-un final din pat. Urmează pregătitul pachetelor pentru școală,  grădiniță și serviciu, trezitul fetelor, îmbrăcat , pieptănat, aranjat - cu alintul de rigoare, cu lungi discuții și rugăminți pe marginea încălțatului ( care nu se poate realiza și din poziția întins pe jos pe burtă 😬😄), cu mici discuții în contradictoriu: " eu sunt așa,  ba eu sunt așa" sau "mami, Clara a zis așa,  Olivia a făcut așa 🙄😂și mami trebuie să fie zen 👩‍👧‍👧 la capitolul zen,  tati câștigă detașat iar mami e tare norocoasă că îl are😊

La 7 și un pic ieșim pe ușă , la și jumătate suntem la grădiniță iar la 8 la școală. Eu le duc, soțul meu le ia. Pe drum cântăm cântecele,  fetele admiră peisajele, uneori privim povești pe youtube sau ascultam Itzy Bitzy la radio. În mașină, fiecare are locul lui, copilul mic în scaun special cu centura pusă iar copilul mare pe înălțător cu centura pusă, mami la volan concentrată pe trafic! 

La 9 ajung la birou. Mașina rămâne cuminte la metrou, nu de alta, dar din Grigorescu până la Aviatorilor aș face o veșnicie, iar înapoi spre casă ar însemna ca și cum m-aș duce într-o vizită la ai mei, undeva la vreo 250 km depărtare, deci cel puțin 2 ore jumătate pierdute pe drum. Răsuflu liniștită, pentru 8 ore gata cu alergatul, îmi fac o cafea și mă apuc de taskurile zilnice. La 17.30 plec de la birou și ajung acasă în jur de ora 19 ( minunatul București). Seara se încheie cu puțin gătit , spălat,  pregătit ghiozdane și haine pentru a doua zi. În fiecare zi îmi place să îi întreb cum a fost ziua lor și e firesc să facem asta, pentru că toată ziua nu ne-am văzut! Fetele îmi povestesc fiecare ce activități au avut în ziua respectivă și ce au mâncat la prânz, soțul îmi povestește despre cum a decurs ziua lui iar eu le povestesc cum a fost ziua mea😊 Comunicarea este un lucru extrem de important! Contează atât de mult să asculți, să înțelegi și să fii alături! Vorbim și povestim și răspundem întrebărilor și curiozităților până se apropie ora de culcare. Suntem o familie obișnuită, ne mai și pierdem cu firea, ne mai supărăm,  însă important este că astfel de momente trec repede și nu le lăsăm să ne strice armonia!

Înainte de culcare , după ce fetele dorm, ne relaxam cu un serial bun sau cu câte o carte. Și ziua se încheie cufundată în liniște și întunericul nopții,  până următoarea zi când o luăm de la capăt...

Ne trezim devreme, ne grăbim spre destinații, pierdem timp prețios în trafic, pe drum, însă avem nevoie să nu ne mai lăsăm copleșiți de toate acestea și să ne bucurăm de tot ceea ce suntem, de tot ceea ce avem și de tot ce ne înconjoară , dar mai ales să ne bucurăm de toți cei dragi!
Cel mai important și cel mai frumos moment al zilei este seara, când ne reunim toți patru acasă și ne bucurăm de timp de calitate, împreună!♥️