Magie, cântec, relaxare

De multe ori, mă simt copleșită de oboseală, de rutina zilnică, de lipsa somnului....
Poate de cele mai multe ori încep să mă plâng de cât de greu cred eu că îmi este uneori, de toate nemulțumirile mele, încep să plâng pentru că așa zic eu că mă descarc; uneori mă las copleșită de sentimente și mă enervez repede, din nimicuri, acționez la primul impuls, țip, apoi mă calmez, încep să disec lucrurile, să gândesc la rece și îmi dau seama că, de cele mai multe ori, nu am dreptate!
Dar... Sunt OM, greșesc, sunt nemulțumită din nimicuri, mă las copleșită de nimicuri, îmi alimentez singură stările, în loc să mă fac eu pe mine fericită, în loc să încerc să văd partea plină a paharului, și toate lucrurile frumoase din viața mea!
O prietenă dragă m-a inspirat din nou, mă inspiră zilnic, încă de când viața ei s-a schimbat radical în bine! Viața ei e minunată pentru că ea o face să fie minunată! Îți mulțumesc Bianca, om frumos!😘
Cel mai important lucru din viața mea este sănătatea! Mă bucur, zâmbesc și mulțumesc pentru sănătatea mea și a familiei mele! Sănătatea este un dar divin și trebuie să o prețuim cel mai mult, pentru că, dacă o avem, avem tot ce ne trebuie pentru a înfrunta viața!
Apoi, este iubirea, familia, tot ce am mai scump pe lume, soțul meu și fetițele noastre, împlinirea mea cea mai mare! Câteva clipe de vorbă cu soțul meu și câteva momente de joacă cu fetițele mele, mă fac să uit de toate așa zisele mele mici nemulțumiri!
Mulțumesc pentru tot ceea ce am, pentru tot ce am realizat! Și nu îmi doresc nimic în afară de sănătate, și să realizăm tot ce ne propunem noi în familia noastră!
Câteodată avem tendința de a ne compara cu ceilalți, legat de ceea ce facem, ceea ce avem! Trebuie să încetăm să ne mai comparăm, pentru că suntem diferiți, fiecare trăiește altceva, fiecare avem propriile planuri, trăiri, sentimente, realizări, fiecare avem propriul drum în viață! Trebuie să învățăm să ne comparăm doar cu noi înșine, să ne judecăm pe noi, să fim critici cu noi înșine pentru a ne dezvolta, să cerem mai mult de la noi, nu pentru a-i depăși pe alții, nu pentru a-i copia pe alții, ci pentru noi înșine, pentru a ajunge noi acolo unde ne dorim! Trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem, să ne bucurăm de succesul altora așa cum ne bucurăm de reușitele noastre, trebuie să ne cunoaștem limitele, ar trebui să ne oferim ajutorul necondiționat, pentru că ceea ce facem și oferim, vom primi și noi la rândul nostru!
De ce am eu nemulțumiri, de ce mai cedez uneori? Din motive banale poate: nu dorm și nu mă odihnesc suficient, nu am prea mult timp pentru mine, nu petrec prea mult timp cu soțul meu, nu reușesc să fac tot ce îmi propun cu fetele, nu reușesc să mă joc suficient cu ele... Mi se par motive banale comparativ cu ce se confruntă alții! Dar toate aceste nemulțumiri sunt neimportante, pentru că nu aș schimba absolut nimic în viața mea ❤
E normal să mai și cedez! Asta trebuie să știe fiecare mamă, că e om și că e normal să te mai simți și obosită, e normal să mai și cedezi! Important este să te ridici, să nu te simți vinovată, să îți aduni forțele și să găsești soluții pentru a te simți mai bine!
Nu dorm, pentru că ne ies măsele și e greu, că ne dor gingiile și ne trezim plângând în miezul nopții, și vrem să stăm la titi ore întregi că acolo e bine și nu mai doare așa tare, și vrem să dormim pe mami că e mai moale și mai bine! Și copilul cel mare vrea și el să o iubească pe mami, să ne jucăm de-a magazinul de păpuși, de-a grădinița!
Ce fac eu, ce soluții am găsit ca să înfrunt oboseala și să fiu acolo pentru minunile mele?
Dorm, dorm la prânz atunci când am ocazia. Dorm pentru că mă încarc cu energie și pentru că somnul de prânz e dulce și odihnitor!
Mă uit la un serial preferat și îl savurez sau citesc o carte, atunci când o alăptez pe O.
Fac prăjituri, pentru că ador să fac prăjituri și pentru că e o activitate în care le implic și pe fete, pentru că și lor le place, mai ales celei mari ❤
Scriu pe blog, pentru că îmi place să împărtășesc cu ceilalți, pentru că mă relaxează și mă încarcă cu energie pozitivă!
Îmi planific timpul, azi gătesc, mâine fac curat, o dată pe lună merg să îmi fac unghiile, și tot așa!
Îmi propun obiective, îmi fac planuri, le pun în aplicare!
Fac meditații la engleză, și inventez jocuri și fișe distractive! Mă gândesc chiar la o carte cu așa ceva în limba engleză, dar să vedem ce iese 😊
Vorbesc cu soțul meu, ne uităm împreună la filme în weekend, cât dorm fetele la prânz! De când suntem părinți, încercăm să prețuim și mai mult fiecare clipă împreună!
Mă joc cu fetele, redevin copil, îmi asum rolul, și mă încarc cu bucuria lor, cu râsetele lor, cu fericirea de pe chipul lor!
Și mai nou, mi-am propus să încep iar să cânt la vioară, prietena mea dragă din copilărie!❤ Muzica mă relaxează, mă inspiră, mă umple de energie pozitivă!
În concluzie, profitați de fiecare clipă, de fiecare zi la maxim, faceți ceea ce vă place, bucurați-vă de tot ce aveți, zâmbiti, mulțumiți, fiți fericiți!

Despre prietenie 😊

Prietenii sunt aceia care îți sunt alături în orice situație, te înțeleg și pe care îi poți suna la orice oră pentru orice!
Prietenii sunt aceia care nu se supără dacă nu i-ai mai sunat o vreme, dacă îi cauți rar și te înțeleg atunci când îți află motivele!
Prietenii sunt aceia care te susțin, se bucură pentru tine și pentru realizările tale, te încurajează și te ascultă!
Prietenii adevărați sunt rari, prietenii în care poți avea încredere se întâlnesc greu, dar dacă îi întâlnești, învață să îi prețuiești!
Nu-i judeca dacă nu te sună sau nu te caută o perioadă de timp! Gândește-te că poate se luptă cu diverse situații și nu-i îndepărta! Caută-i tu! Ascultă, înțelege, pune-te în locul lor și prețuiește-i 😊 cei care merită sunt puțini!
Cei pe care i-ai pierdut, nu ți-au fost niciodată prieteni cu adevărat!
Cei care au rămas lângă tine, aceia merită prețuiți!❤

Vorbeam cu o prietenă acum puțin timp și îmi povestea despre o altă prietenă de-a ei, cu care nu se mai auzise de ceva timp și despre care ulterior aflase că tocmai învinsese o boală cruntă.
Se învinovățea pentru că nu o mai căutase!
Povestea ei m-a făcut să reflectez și să scriu rândurile de mai sus!
Toți gândim așa, sau poate nu toți, dar majoritatea avem tendința să spunem că nu îi vom căuta noi pe cei care nu se "sinchisesc" să ne caute, că nu vom fi mai prejos! Avem tendința să judecăm și să formulăm opinii fără fond! Însă e bine să reflectăm, să facem noi primul pas, să căutăm noi dacă nu suntem căutați, să ascultăm și să încercăm să înțelegem!
Toți ne confruntăm cu probleme, situații mai grave sau mai puțin grave la un moment dat! De aceea nu putem ști cu ce se confruntă celălalt și de aceea nu e bine să judecăm!
Trebuie să încercăm să ne punem în situația celuilalt și să înțelegem!
Prietenia și încrederea se câștigă și trebuie întreținute și respectate, prețuite!❤
Am pierdut mulți prieteni doar cu numele dar am câștigat alții, care își merită mai mult denumirea de prieten 😊
Friendship means trust and support each other! Be loyal, be honest, be supportive, be you! Be happy for your friend's success and be sad for your friend's lost!
Be there when you're needed!

Mama de Clara și de Olivia

Este ora 1, e noapte, ai mei dorm, întreg cartierul e cufundat în beznă! Îmi găsesc cu greu cuvintele din cauza emoțiilor, a lacrimilor ce parcă abia așteaptă să curgă șiroaie pe obraji, a oboselii acumulate după o noapte albă și o zi plină de griji, petrecută între chiote drăgălașe de copilaș ce descoperă noi cuvinte și îmbrățișări și liniștirea și îngrijirea copilașului mai mare care a căpătat un nedorit roșu-n gât!
Astăzi este o zi specială, foarte specială, este ziua în care am devenit pentru prima dată mamă, pentru prima dată părinți!
Acum 5 ani, la 34 de săptămâni, s-a născut Clara mea dragă, bucuria și împlinirea noastră! Copiii sunt averea cea mai mare, cea mai neprețuită a părinților!
Am născut prematur, am trecut prin emoții greu de descris în cuvinte! Am ajuns la spital pentru că am simțit că este ceva în neregulă și așa a și fost, având în vedere că am născut a doua zi după internare! Mi-am dorit să nasc natural, mi-am imaginat nașterea, m-am gândit de multe ori cum va fi, însă nu a fost să fie și am acceptat ideea că nu orice mamă poate naște natural! E vorba despre probleme medicale care împiedică o naștere naturală! Însă important este că suntem sănătoase! Sănătatea e cea mai importantă!
Îmi amintesc că am ținut-o în brațe abia la o săptămână și jumătate după naștere, deoarece, fiind atât de mică, a avut nevoie de puțin stat la incubator! Doamne și ce mică era! Pentru mine, acea săptămână și jumătate, cât nu am putut-o ține în brațe, a fost cumplit de grea! Poate doar o mamă poate înțelege ce simți când, după 9 luni de așteptare ( 7 și jumătate în cazul nostru), ești nevoit să mai aștepți puțin, până să îți poți strânge puiul la piept!❤
Dar ce nu face o mamă pentru copii? Eu una aș da totul pentru fetițele mele și pentru soțul meu!
Ne-am descurcat amândoi singuri, încă de la început, cu bebelina noastră atât de mică și am făcut-o foarte bine zic eu! Părinții sunt puternici, sunt luptători, sunt protectori, știu și simt ce trebuie să facă, și își iubesc copiii mai presus de orice!
Fetița noastră mică a crescut, are 5 ani, e un copil vesel, creativ, inteligent, cuminte, cu care ne mândrim foarte mult! Iar surioara ei, de 1,6 ani îi calcă pe urme ❤Fiecare mamă își vede copilul într-un mod unic și fiecare copil e special în ochii mamei!
Mă sperie cât de tare trece timpul, îmi tot înghit lacrimile rând pe rând, sunt lacrimi de fericire, schițez un zâmbet - Clara mereu îmi zice : " mami, un zâmbet te rog "❤ îmi doresc uneori să opresc timpul în loc și să mă bucur la nesfârșit de aceste momente! Prin ele, prin fete, îmi retrăiesc copilăria! Eu am renăscut acum 5 ani, și de atunci simt cu adevărat că trăiesc! Se spune că o mamă renaște o dată cu venirea pe lume a copilului ei! Da, până atunci am fost copil, femeie, soție, de atunci sunt și mamă! Trăiesc și simt momente unice, sentimente unice și deosebite, colecționez zâmbete și momente speciale! Și acum 1 an și jumătate aproape, am renăscut a doua oară și e și mai frumos! Viața noastră a căpătat și mai mult sens, ne simțim mult mai fericiți și împliniți de când suntem părinți! Ne bucurăm că suntem sănătoși, uniți și că reușim să trecem cu bine, împreună, peste toate momentele grele! Asta ne face fericiți!

A început de ieri să cadă....

Iarna și-a intrat repede în drepturi! Fulgii mari, jucăuși, au acoperit cartierul nostru micuț, spre bucuria copiilor! Astăzi am ieșit cu C si O la săniuș iar bucuria lor a fost imensă 😍 Ne-am jucat, am făcut tradiționalii îngerași de zăpadă, ne-am plimbat cu sania, ne-am dat cu sania la vale, pe derdeluș, ne-am distrat până ne-au înghețat obrajii și năsucurile ❤
Mi-am amintit de copilărie, de entuziasmul mare cu care așteptam zăpada în ajunul Crăciunului, de bucuria cu care ieșeam la săniuș pe stradă la bunica, ne jucam cu toți copiii de pe stradă, stăteam afară până târziu!
În ajun ascultam colinde și împodobeam bradul, mergeam cu bună-dimineata și ne întorceam cu o sacoșă de dulciuri și fructe! Seara plecam la colindat cu gașca, cântam pe voci, acompaniați de chitară, eram serviți cu vin, suc și prăjituri 😊
Repetam săptămâni întregi înainte, ce frumos era la repetiții, glumeam, cântam, râdeam, era un mod frumos în care noi socializam!
Bunicile făceau cozonaci și prăjituri, iar în dimineața zilei de Ajun, mirosea în casă a sarmale și friptură! În ziua de Crăciun, tradiția noastră de familie era și este în continuare, masa de Crăciun! Ne adunăm toți, în casa părintească, în jurul mesei, copii, nepoți, bunici, străbunici, ascultăm colinde, luăm masa, râdem, glumim, depănăm amintiri! Pentru mama, asta e o bucurie imensă!
Fulgii de nea mă duc cu gândul și la bucuria și inocența, cu care îi asteptam pe Moș Crăciun și pe Moș Nicolae, eu și fratele meu😊
Moș Nicolae la noi a venit mereu cu dulciuri și fructe și așa vine și la fetițele mele, ducem tradiția mai departe 😊 când eram copii, nu aveam atâta de multe ca acum, și primeam cadourile cu și mai multă bucurie și nerăbdare!
Moș Crăciun venea cu jucării și hăinuțe, de care ne bucuram din tot sufletul!
La noi la Măcin tradițiile încă se păstrează! Colindătorii merg în cete, cu Oleleul, cu costume specifice și colinde vechi, de casă, adunate și păstrate din bătrâni! La poalele munților Măcin, colinde precum Cerbul sau Iceam Doamne, aduc bucurie în casele oamenilor în Ajunul Nașterii Mântuitorului!
Toate aceste bucurii le transmit cu drag fetițelor mele, pentru că vreau ca ele să se vucure de tot ce e frumos, de tradiții, de cadouri, de cele mai mărunte dar frumoase lucruri!
Și revenind la prima zăpadă de anul acesta, abia așteptăm ziua de mâine, să ieșim din nou la săniuș 😍

Breastfeeding is pure love ❤
Alăptarea e iubire pură ❤

Sunt multe de spus despre alăptare și beneficiile ei! Povestea mea începe acum aproape 5 ani, când am devenit mamă pentru prima dată! Începutul a fost unul greu, după o naștere prematură, la 34 de săptămâni, și cu un bebe mic la căldură într-un incubator timp de aproape două săptămâni, a trebuit să mă descurc singură cu lactația! Nu e ușor deloc dar când știi ce beneficii îi aduce puiului mic, faci orice să fie bine! Cu răbdare, voință, depășind durerea, și cu ajutorul unei asistente, am reușit să pornesc lactația! Nu vă spun cum au fost cele aproape două săptămâni în care puiul meu a stat la incubator, nici că plângeam în fiecare zi, ci vă spun cât de minunate au fost primele clipe cu puiul la sân! Până atunci, am pompat lapte pe care C îl primea cu seringa!
Să pornești tu singură lactația, pompand manual, este foarte greu și dureros! Însă noi, mamele reușim mereu ceea ce ne propunem și suntem mai puternice decât credem! Reușim să facem față chiar și celor mai grele situații!
Povestea noastră s-a scris până la 11 luni, când, din lipsă de informare, am întrerupt alăptarea!
Am început însă o nouă poveste, acum 1 an, 5 luni și 3 zile, când am devenit mamă pentru a doua oară! De data aceasta, am ales să mă informez mai mult și să mă ascult mai mult, să am încredere în mine și în deciziile mele! Am descoperit un grup frumos, creat de oameni dedicați, de consultanți în alăptare și de mămici dornice să alăpteze cât mai mult!
Alăptare exclusivă de la naștere și până la 6 luni și apoi alăptare, combinată cu diversificare până când dorește bebe și mami, de preferat până la autointarcare 😊 de la început fără suzetă, lapte praf în completare, ceai și altele de care bebe chiar nu are nevoie!
Ascultați-va mereu instinctul vostru de mamă, voi știți ce este cel mai bine pentru copilul vostru!
Alăptez la cerere de 1 an și 5 luni, la cerere, adică fără program, adică chiar și non stop uneori, din 10 în 10 minute, la o oră, din 3 în 3 ore, toată noaptea, după cum vrea O ❤
E greu, uneori e foarte greu și recunosc, dar după ce trec momentele critice, sunt mulțumită și mândră de mine că am reușit să ajung până aici! Nu mă văd alaptand mai mult de doi ani, dar nu mă vedeam nici ajungând până aici!
Au fost multe momente în care am cedat, în care am plâns, am repetat obsesiv că nu mai pot, că nu mai vreau, că nu mai rezist, dar apoi, m-am ridicat și am mers mai departe! Trebuie doar să vrei și să te întărești, să ai încredere în tine că poți și să mergi înainte, să nu te lași pradă momentelor grele și să nu iei decizii pripite! Este foarte important să ai și sprijinul și înțelegerea celor din jur iar eu sunt foarte norocoasă din punctul acesta de vedere!
Au fost și încă sunt multe nopți în care nu dorm, sau dorm pe apucate, ațipesc câteva minute, ore, și mă trezesc ca să o liniștesc pe O, sa o hrănesc, să o plimb, să-i cânt! Mulți spun că dacă nu mai alăptezi, copilul doarme toată noaptea și tu te odihnești și totul e frumos! Eu nu cred asta! Am exemple în jur de copilași hrăniți cu lapte praf, care se trezesc des noaptea! Copiii mici, până la vârsta de aproximativ 3 anișori, au nevoie mai mare de mami și de tati ( la noi cel puțin O se liniștește și dacă o plimbă tati în toiul nopții prin cameră 😊). De aceea, alăptarea nu reprezintă doar hrană, ci și siguranță, iubire, alint❤e prima formă de comunicare dintre bebeluș și mamă, și cea mai frumoasă ❤
Din acest motiv se spune că o înțărcare bruscă ( de mâine gata nu-ți mai dau titi), poate afecta copilul pe termen lung! E ca și cum ne-ar interzice nouă cineva ceva, imediat! Orice schimbare se face treptat și cu o anumită perioadă de acomodare! Sau cel puțin așa ar fi indicat!
Sunt perioade critice de-a lungul alăptării, puseele de creștere, perioada refuzului de a sta la sân, perioada creșterii dințișorilor, când copiii sunt mai agitați, pot fi mai greu de mulțumit, pot sta ore întregi la sân, însă cu răbdare și voință, aceste perioade pot fi depășite cu brio!❤
Dragi mămici aveți încredere în voi și alegeți să vă informați din surse sigure! Nu există "nu am lapte suficient", nu există "nu vrea copilul să stea la sân" ( e o experiență nouă și copilul învață în primele luni), există doar "pot și vreau"!
Sunt bineînțeles și cazuri medicale când mămica nu poate alăpta!
Renunțați la laptele praf în completare, nu faceți decât să vă sabotati lactația! Lactația se formează punând copilul la sân de câte ori o cere, fără program, și poate dura și câteva luni până când se reglează! Lactația crește în funcție de nevoile bebelușului! Dacă oferim lapte praf de la început, combinat cu lapte matern, bineînțeles că lactația nu va mai crește concomitent cu necesarul celui mic iar cel mic va prefera mai mult biberonul pentru că îi va fi mult mai ușor și va primi și mai mult lapte cu un efort mai mic! De aceea ajungem să spunem că nu se satură doar cu sân 😊
Bineînțeles că fiecare mamă face propriile alegeri! Eu doar am vrut să vă împărtășesc din experiența mea și din informațiile pe care le-am adunat din surse sigure 😊
Și povestea noastră continuă....❤

De ce blog?

Pentru că îmi place să mă exprim în scris, să îmi dau frâu liber ideilor, imaginației, sentimentelor, trăirilor! 

Scrisul mă ajută să mă descarc, e ca și când aș împărtăși gândurile unei prietene!

De ce acum?

Pentru că acum am ales eu să fac asta! Lucrurile le faci atunci când simți că este momentul potrivit!

Ce urmăresc cu acest blog?

Să împărtășesc din experiența mea și altora, să ajut cu un sfat, o idee, să pun pe hârtie ceea ce gândesc, simt, îmi doresc, să vă îndulcesc cu bunătăți de casă făcute de mine cu dragoste 😊 

Because sometimes it may be hard, but it's worth every single moment! This is our happiness, our children are our best treasure, our everything!

I am a mom for almost 5 years, in which I have been discovering myself over and over again and I still am! I found a different kind of love, one of the most beautiful and strong feelings, and I keep growing it day by day! Sometimes it's hard, but even when it's hard, it's so wonderful! The amazing thing is that being a mom, makes me complete! I don't remember too many things before being a mom, but I remember every single moment since I became one!

I learn how things work out at 5 years old ( most of the time it's like a story, in which my daughter gives me a different character every time) and I learn again words and colours and numbers and animals and whatever attracts an 1,5 years old ❤

I don't sleep too much, I am still breastfeeding (not easy to do), I cook almost every day different kind of foods, I wash clothes every single day (except Sundays 😁), and many others things that I have to do, but this is what makes me happy and complete!

My husband, the fact that he is there when I am down, he listens to me and gives advices and helps whenever I need him to, makes me stronger!

Do I ever get time to myself? Of course I do, it's all about organisation!

We, moms ( all wonderful moms that I know)

, have powers that no other person can understand or have! We are wonderful, every single one in our way!

Despre mine....

Eu sunt Simona, și împreună cu soțul meu Bogdan, am două fetițe minunate, una de 5 anișori și una de 1,5 anișori 😊 suntem o familie unită și fericită❤

Pagina aceasta va evidenția gânduri, trăiri, sentimente, bunătăți de casă 😊 sfaturi, idei😊 despre Simo și ai ei ❤