Dobrogea mea minunată

Copil fiind, acorduri de vioară învățam....
Aveam 10 ani când părinții m-au dus la primele lecții de vioară. Eram în clasa a IV-a. Au vrut să mă trimită la gimnastică dar mereu am fost o fire mai temătoare,  nu voiam să fac podul din picioare, să fac roata sau șpagatul, așa că nu prea mi se potrivea aria asta.
Și acum îmi amintesc ce greu mi s-a părut la început și că mi-a luat ceva timp, să învăț să țin corect vioara-n mână, astfel încât poziția să fie corectă iar podul palmei să nu atingă instrumentul. Ba chiar țin minte cum glumeam că ne-ar trebui un cui acolo, să ne înțepe ca să ținem mâna corect.
Profesorul nostru, un om deosebit, calm, foarte implicat în ceea ce făcea, unise talente într-un frumos ansamblu folcloric, denumit pe atunci "Bujorii Dobrogei". Ansamblul acesta mi-a colorat mie copilăria! Îmi amintesc ce mult îmi plăcea să cânt, să particip la concursuri și parade și  să îmbrac costumul popular dobrogean. Fiecare concurs începea cu o paradă a formațiilor de muzică populară, paradă prin orașul organizator, în care toată lumea te vedea, te admira, te aplauda.... nu știu pentru alții, dar pentru mine era ceva foarte important, un moment unic în care puteam să arăt cât de mândră sunt de zona mea frumoasă, de plaiurile dobrogene! Am muncit mult, și acum îmi amintesc că nu reușeam să cânt un dans popular așa cum trebuia, pe ritmul potrivit dar cu multe repetiții mi-a ieșit și am urcat pentru prima dată pe scenă la Jibou, prima mea experiență ☺
Nu am făcut vioară de performanță,  a fost un hobby, ceva recreativ, în afara școlii,  nu la nivel profesionist, dar am cântat din clasa a-IV-a și până am terminat liceul.
Geamparalele și fedeleșul, dansuri populare specific dobrogene, mi-au făcut copilăria mai frumoasă ❤
Svâcul, mușamaua, suitele de dansuri populare,  cântecele care îndemnau toate "Hai la Dobrogea" au creat o legătură și mai strânsă cu meleagurile mele natale.
De curând TVR1 a realizat un reportaj despre orășelul meu natal, Măcin. Locurile,  oamenii,  povestea orașului cu oameni calzi, orașul de la Dunăre și de la poalele munților Măcinului, totul mi-a trezit nenumărate amintiri din copilărie.... pâinea turcească, caldă, pe vatră,  sunetul geamiei răsunând în liniștea orașului,  tradiția oleleului de Crăciun, mirosul grătarului la poalele muntelui de fiecare Izvor al tămăduirii, apa pură de izvor, tabloul pescarilor pe malul Dunării, totul face parte din frumusețea copilăriei și a locului.
Mi-am propus să reiau cursurile de vioară și o vioară nouă, și să reîncep să cânt.... vioara e terapie, e cântec,  e bucurie, e oază de reculegere❤

Gânduri de final de vacanță

Final de octombrie înseamnă o primă vacanță, pentru picii de la grădiniță și cei un pic mai mari, din clasele primare, o vacanță binemeritată și de ei dar și de părinți,  pentru că puțină relaxare,  cred eu, este întotdeauna bine venită :) Când te trezești zilnic la 6 -6.30 și la 7 și 10 maxim trebuie să ieși pe ușă (altfel traficul nu e deloc prietenos în București), când fiecare dimineață e pe repede înainte și învăluită în agitație, când ai teme zilnic sau trebuie să dormi la grădiniță și nu prea îți place, când ești mamă și îți începi ziua în trafic și înoți prin aglomerația matinală de la metrou, fără să fi băut un strop de cafea, ai nevoie de o mică pauză,  de o mică gură de aer, în care să te relaxezi, să te reîncarci, să te odihnești și să te bucuri de cei dragi, de familie!

Pentru mine a fost minunată săptămâna ce se încheie astăzi,  și asta datorită faptului că am avut mult mai mult timp pentru cei dragi mie, pentru fetițele și soțul meu, am avut timp să mă joc, să dorm, să fac prăjituri (una dintre pasiunile mele), să mă reîntorc puțin în copilărie prin joc, să citesc, să am discuții mai lungi cu soțul meu, să mă odihnesc, să îmi reîncarc bateriile, să mă simt o mamă mai bună și să nu mă mai învinovățesc atât, gândindu-mă că nu petrec suficient timp cu copiii și soțul sau cel puțin nu atât cât mi-aș dori eu! Și mi-aș dori să petrec mult mai mult, așa ca în vacanțe și concediu.... 

Săptămâna asta am pictat. Clarei îi place mult să deneseze și să picteze. Face copii, pisicuțe, peisaje și are ceva din talentul bunicului ei. Îi desenează și Oliviei iar cea mică le colorează. Oliviei îi place multsă se joace de-a casa, așa că săptămâna aceasta eu am fost pe rând copil și surioară iar ea mamă și surioară  :) și ne-am jucat de-a rutina zilnică,  mergeam la școală,  apoi în parc, ne schimbam rochițele, dormeam, ne trezeam, mâncam și tot așa ( păpușile, nu noi :P)

Am sculptat dovleci, pe care fetele și i-au ales la cumpărături,  iar ele i-au decorat. A fost o oră în care creativitatea le-a fost stimulată iar distracția a fost pe măsură.  S-au amuzat și au căutat fel de fel de idei să îi decoreze!

Am făcut împreună o supă alfabet, un chec cu cremă de mascarpone și cacao, și eclere cu cremă de vanilie,  totul făcut în casă cu ajutorul lor. Au fost foarte încântate să spargă și să separe ouăle,  să le mixeze, să amestece ingrediente, să cunoască ingredientele, să le miroasă,  să le guste, iar cel mai amuzant li s-a părut albușul mixat care nu curgea din castronul întors cu susul în jos și pe care eu, mami, l-am denumit magic :D

Ne-am petrecut serile făcând mozaic, jucând macaua, război (jocul ăla lung de nu se mai termină dar care aduce bucurie la fiecare război câștigat), Păcălici ( unde mami mereu a ieșit Păcălici,  se pare că fetele sunt norocoase), șah cu tati ( el e expertul), nu te supăra frate și alte câteva joculețe educative, printre care și unul cu învățarea ceasului.

Somnul de prânz nu a fost lipsit de o poveste citită de mami sau tati.

Nu-mi vine să cred că s-a terminat deja vacanța și o așteptăm cu mare nerăbdare pe următoarea! Până atunci avem de făcut scrisori pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun;)

Nu sunt un părinte perfect....

Astăzi citeam un articol despre cum părinții cu 2 copii ajung să o ia razna! Pe bune? Probabil cel mai slab articol pe care l-am citit vreodată despre asta, și nici măcar nu pot să afirm că l-am citit, mai degrabă am citit printre rânduri,  de curiozitate! Cică după primul copil, sănătatea mintală a mamei se îmbunătățește considerabil iar după a doua naștere,  scade și rămâne scăzută! Poftim? Sper să nu influențeze pe nimeni un astfel de articol, scris pe baza a nu știu ce studii făcute de nu știu cine, articol care nu reflectă deloc realitatea din punctul meu de vedere!
Sunt mamă de 2 copii, de 7 ani și 4 luni și de 3 ani și 9 luni, deci de 3 ani și 9 luni sunt mamă de 2 copii și, vă spun din tot sufletul,  sănătatea mea mintală s-a îmbunătățit considerabil se când sunt mamă și mai ales se când am 2 copii❤
Da, nu sunt o mamă perfectă, de fapt perfecțiunea nici măcar nu există în viziunea mea! Mereu, atunci când avem impresia că o atingem, de fapt ne ambiționăm să devenim și mai "perfecți". Și da, să fiu mamă, m-a schimbat foarte mult, în bine, m-a maturizat foarte mult, m-a învățat să iau decizii, să îmi asum responsabilități, să fac multe lucruri deodată, să gestionez situații de criză, să alerg, să mă lupt, să mă joc, să îmi trăiesc din nou copilăria alături de cele mici, să redescopăr "Nu te supăra, frate" și "Păcălici", și câte alte momente frumoase și de neuitat.
Da, sunt și momente în care cedez, în care oboseala, lipsa timpului, aglomerația, răutățile unora, își spun cuvântul și mă aruncă în gol, mă prăbușesc sub o ploaie de lacrimi, o închisă în baie (singurul loc în care mă pot descărca fără să mă vadă nimeni) sau în brațele soțului meu, care are o răbdare fără margini uneori și mă ascultă, pentru că de cele mai multe ori, doar de asta avem nevoie să ne descărcăm, să fim ascultate. Dar momentele astea trec, și mă ridic, mai puternică decât am fost și mai încrezătoare! Avem nevoie să be descărcăm,  avem nevoie să fim ascultate, înțelese,  avem voie să ne simțim epuizate, să simțim că uneori e prea mult și parcă nu mai putem, e firesc, suntem oameni! Dar nu avem voie să lăsăm căderile acestea să ne afecteze prea tare, pentru că NOI, MAMELE, putem și putem mult mai mult decât ne imaginăm, și niciodată nu e prea mult pentru noi, și mereu facem față cu brio tuturor provocărilor de mamă! Și știți de ce? Pentru că totul la noi se măsoară în fericirea copiilor noștri,  și pentru ei, noi mamele, putem muta și munții din loc  și dacă noi vrem, nimic nu mai pare deloc greu și nimic nu ne mai stă în cale! Iar cea mai mare satisfacție,  răsplată a noastră,  cea mai mare împlinire e dragostea copiilor noștri,  inimaginabil de mare și pe care numai un părinte o poate cunoaște! Zâmbetul și inocența lor ne topesc sufletul,  ne aduc o bucurie imensă într-o lume care a uitat să mai trăiască, și în care totul se derulează cu o viteză de neimaginat!
Nu există părinți perfecți,  dar fiecare părinte e perfect pentru copilul său,  fiecare părinte se străduiește să fie și mai bun! Așa cum spune bine o melodie " Copiii colorează viața", copiii aduc bucurie și împlinire și o dragoste imensă, un amalgam de sentimente intense!

Zâmbete

Pentru că ar trebui să spunem întotdeauna cuvinte magice, cuvinte care să arate respect, bunătate, bun simț, educație, cuvinte precum "te rog", "mulțumesc", "îmi cer scuze"! Ar trebui să prețuim valorile, principiile cu care am fost crescuți și pe care, din păcate, le întâlnim rar în ziua de astăzi!
Mă trezesc în fiecare zi, recunoscătoare pentru tot ceea ce am și am realizat, pentru soțul meu, pentru fetițele noastre, pentru familia noastră!❤
Să fim mai buni, nu doar în perioada sărbătorilor de iarnă , ci în fiecare zi, să zâmbim, să apreciem și să prețuim mai mult ceea ce avem, să fim recunoscători!
Azi am ieșit la suprafață,  am traversat bulevardul unirii să trec spre magistrala cealaltă ( nu îmi place să merg prin pasaj, este aglomerat și prefer să iau aer curat). Am ieșit de la metrou, sus o bătrânica cerea ajutor parcă din tot sufletul pentru a-și lua medicamentele, pe niște scări reci, traversate în grabă de oameni care mai de care mai grăbiți,  o mamă își legăna copilul îmbrăcat cât mai bine să nu simtă gerul rece ce începea să pună presiune, sub pătura nopții,  lângă un vestit fastfood, un om cu o față blândă și privirea caldă,  stătea învelit într-o plapumă pe un soi de pat improvizat, încercând să facă față gradelor cu -. Mi-am stăpânit cu greu lacrimile care se zbăteau să -mi năvălească pe obraji, și am grăbit pasul în drumul meu spre metrou! Nu vă spun dacă m-am oprit în dreptul lor, atunci când simt să o fac, ajut din tot sufletul și nu-mi place să mă laud cu asta!
Până la metrou, am mai realizat încă o dată cât de norocoasă sunt și că tot ce îmi doresc este să fim sănătoși și mereu împreună, liniștiți și fericiți! Familia și sănătatea sunt cele mai mari bogății și nimic nu le poate egala, restul vin și trec, se fac!
Ceea ce dăruiești,  primești! Am ajutat și ajutorul mi s-a întors, am zâmbit și mi s-a zâmbit înapoi, am dăruit și am primit!
Împarte încurajări, vorbe bune, optimism, ascultă , fii acolo unde e nevoie de tine, cum poți și cât poți,  mai ales pentru cei dragi!
Anul acesta vreau să colecționez zâmbete și fericire! Un 2019 cu tot ce e mai bun vă doresc și vouă!

Azi, acum, aici...

Ce a fost ieri nu mai putem schimba, oricât de mult ne-am strădui. Ce va fi mâine nu vom putea ști niciodată, oricât de tare ne-am dori! Ce este astăzi contează cel mai mult, clipa prezentă este cea mai importantă pentru că e momentul pe care îl trăiești,  pe care îl simți și la care participi acum. De trecut te bucuri sau îl regreți, la viitor te gândești sau îl visezi, însă prezentul îl simți din plin, îl trăiești  la intensitatea dorită, te bucuri de el acum, azi. De aceea trebuie să îl faci să merite, să te bucuri de fiecare clipă,  să zâmbești,  să te bucuri de tot ce te înconjoară,  de viață, să zâmbești , să-ți acorzi șanse,  să dăruiești și să primești,  să-ți dorești și să lupți, să stabilești priorități.
Petrece timp cu tine, ascultă-te ca să te înțelegi tu pe tine, iartă-te ca să poți merge înainte,  îndrăznește,  luptă, fii bun, zâmbește,  ajută, crede în tine! Avem nevoie și de timp cu noi înșine,  pentru că până nu ne cunoaștem le noi , nu putem fi cunoscuți de ceilalți!
Soțul și Copiii sunt o binecuvântare! Ascultă-i acum, când vin entuziasmați să îți spună ceva, ascultă-i acum, în momentul acesta au ei nevoie,  chiar dacă simți că nu se mai opresc din povestit iar tu ai prea multă altă treabă,  sau ești pur și simplu obosită! Acum, nu mai târziu , nu după ce termini nu știu care treabă,  nu mâine,  pentru că azi ești prea obosită! Acordă-le acum atenția ta, mai târziu s-ar putea să tânjești tu după a lor! Copiii cresc atât de repede și chiar dacă acum nu ne este întotdeauna ușor,  este foarte important să realizăm cât de norocoși și binecuvântati suntem pentru că îi avem, pentru că am fost aleși să le fim părinți, și să trăim din plin fiecare clipă alături de ei! În sufletul nostru undeva, toți am rămas copii! Să răspundem tuturor întrebărilor și curiozităților lor, să ne jucăm împreună, să învățăm și să descoperim lucruri împreună,  să creăm amintiri de neuitat alături de ființele gingașe, care ne împlinesc cel mai mult pe lume!
Să ne bucurăm de familie, să îi sunăm mai des, să ne facem timp mai des pentru persoanele dragi,  să acordăm mai multă atenție persoanelor dragi din viața noastră, pentru că familia este cea mai mare bogăție a noastră!
Să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă viața, să mergem înainte cu capul sus și zâmbetul pe buze și,  precum într -un joc, să sărim cu bine peste toate obstacolele,  să gândim mereu pozitiv și zâmbim mai mult. Să ne bucurăm mai mult de un zâmbet,  de o îmbrățișare, de o floare, de o zi senină, de lucrurile mărunte și să le apreciem mai mult!
Fericirea noastră depinde doar de noi!

1, 2, 3....Start!

1, 2, 3....Start! Ca la maraton, cam așa începe o zi obișnuită din timpul săptămânii; parcă mereu pe fugă,  mereu în grabă,  mereu într-o luptă contra-cronometru! Mi-am propus să transform maratonul în plimbare, deși e greu să nu fii pe grabă într-un oraș supra-aglomerat, în care este o adevărată aventură să ajungi dintr-un capăt în altul!

Ceasul bate ora 05:30, alarma se activează și aud ca prin vis telefonul, îl opresc și închid la loc ochii - atunci mi se pare că e somnul cel mai dulce și parcă tare aș mai dormi dar.... iar se activează alarma și mă ridic într-un final din pat. Urmează pregătitul pachetelor pentru școală,  grădiniță și serviciu, trezitul fetelor, îmbrăcat , pieptănat, aranjat - cu alintul de rigoare, cu lungi discuții și rugăminți pe marginea încălțatului ( care nu se poate realiza și din poziția întins pe jos pe burtă 😬😄), cu mici discuții în contradictoriu: " eu sunt așa,  ba eu sunt așa" sau "mami, Clara a zis așa,  Olivia a făcut așa 🙄😂și mami trebuie să fie zen 👩‍👧‍👧 la capitolul zen,  tati câștigă detașat iar mami e tare norocoasă că îl are😊

La 7 și un pic ieșim pe ușă , la și jumătate suntem la grădiniță iar la 8 la școală. Eu le duc, soțul meu le ia. Pe drum cântăm cântecele,  fetele admiră peisajele, uneori privim povești pe youtube sau ascultam Itzy Bitzy la radio. În mașină, fiecare are locul lui, copilul mic în scaun special cu centura pusă iar copilul mare pe înălțător cu centura pusă, mami la volan concentrată pe trafic! 

La 9 ajung la birou. Mașina rămâne cuminte la metrou, nu de alta, dar din Grigorescu până la Aviatorilor aș face o veșnicie, iar înapoi spre casă ar însemna ca și cum m-aș duce într-o vizită la ai mei, undeva la vreo 250 km depărtare, deci cel puțin 2 ore jumătate pierdute pe drum. Răsuflu liniștită, pentru 8 ore gata cu alergatul, îmi fac o cafea și mă apuc de taskurile zilnice. La 17.30 plec de la birou și ajung acasă în jur de ora 19 ( minunatul București). Seara se încheie cu puțin gătit , spălat,  pregătit ghiozdane și haine pentru a doua zi. În fiecare zi îmi place să îi întreb cum a fost ziua lor și e firesc să facem asta, pentru că toată ziua nu ne-am văzut! Fetele îmi povestesc fiecare ce activități au avut în ziua respectivă și ce au mâncat la prânz, soțul îmi povestește despre cum a decurs ziua lui iar eu le povestesc cum a fost ziua mea😊 Comunicarea este un lucru extrem de important! Contează atât de mult să asculți, să înțelegi și să fii alături! Vorbim și povestim și răspundem întrebărilor și curiozităților până se apropie ora de culcare. Suntem o familie obișnuită, ne mai și pierdem cu firea, ne mai supărăm,  însă important este că astfel de momente trec repede și nu le lăsăm să ne strice armonia!

Înainte de culcare , după ce fetele dorm, ne relaxam cu un serial bun sau cu câte o carte. Și ziua se încheie cufundată în liniște și întunericul nopții,  până următoarea zi când o luăm de la capăt...

Ne trezim devreme, ne grăbim spre destinații, pierdem timp prețios în trafic, pe drum, însă avem nevoie să nu ne mai lăsăm copleșiți de toate acestea și să ne bucurăm de tot ceea ce suntem, de tot ceea ce avem și de tot ce ne înconjoară , dar mai ales să ne bucurăm de toți cei dragi!
Cel mai important și cel mai frumos moment al zilei este seara, când ne reunim toți patru acasă și ne bucurăm de timp de calitate, împreună!♥️

Lupta cu timpul

E târziu și deși mâine alarma e setată să sune la 5, parcă nu reușesc să găsesc somnul.... Moș Ene a decis să mă lase mai la urmă în noaptea asta! Toată casa doarme, eu m-am gândit să redau viață blogului. După ce am pregătit ghiozdanele, pachetele , hainele pentru mâine , după ce am mai dereticat puțin prin casă (soțul meu săracul mereu spune să le mai las, să mă mai odihnesc, dar nu prea are cu cine :D), după ce am călcat un munte de rufe ( munte, da, chiar nu exagerez), după ce am mai spălat o mașină de rufe ( da, recunosc,  spăl și duminica uneori, pentru că efectiv nu mai fac față avalanșei de rufe și timpului - nu mă mîndresc cu asta, e doar o realitate), acum chiar mă simt relaxată și cu chef de a povesti un pic. :)
Despre lupta mea continuă cu.... TIMPUL! Eu cred că vine și din subconștient totul, lupta asta de a le face mereu pe toate, pretenția de a face totul perfect mereu, lupta de a acorda la fel de mult timp și totodată suficient timp și de calitate,  persoanelor dragi! Uneori este necesar să mai spunem și stop , să ne oprim și să ieșim puțin din agitația asta zilnică,  să ne stabilim limitele, să ne stabilim prioritățile și să ne organizăm puțin. Să ne gândim așa: eu vreau să fac aia și aia și ailaltă și cealaltă dar.... POT? REUSESC PE TOATE O DATĂ? ESTE BINE PENTRU MINE SĂ FAC ASTA? și atunci să ne organizăm și să ne stabilim prioritățile: azi fac o parte, mâine o altă parte și tot așa! Fac ce este cel mai important și ce nu suportă amânare și restul las pe mâine! Da, uneori este bine să mai lași și pe mâine,  mai ales dacă nu e urgent! Nu mai aspir azi că nu e atât de murdar și o pot face și într-o altă zi,  mai bine mă joc un joc frumos cu fetele! ♥️Și da, nu calc azi tot muntele,  mai bine petrec puțin timp cu soțul meu, doar eu cu el!♥️ De multe ori mă încăpățânez să fac multe și îmi dai seama că greșesc! De cât de mult greșești îți dai seama în timp,  pentru că realizezi că ceri prea mult de la tine, că nu te mai gândești la sănătatea ta, că îi sacrifici și pe ceilalți și că nu e deloc ok! Nu e ok să fii obosit pentru că te-ai încăpățânat să le faci pe toate,  nu e ok să fii nervos că nu mai ai timp de x și y, pentru că ai vrut să fii super woman!
Am încetat să mai vreau să mai fiu super super woman! Vreau să fiu în continuare mamă - mă simt mândră și împlinită ca mamă,  ele sunt TOTUL meu, vreau să fiu iubită și soție, cât mai minunată pentru soțul meu, pentru că am un soț minunat, și el este parte din TOTUL MEU, vreau să fiu prezentă cât mai mult și cât mai calitativ în  viața celor dragi mie! Asta este cel mai important obiectiv al meu, și zilnic îmi doresc să construiesc la el!
Este necesar să învățăm să ne bucurăm mai des de lucruri cu adevărat importante!
În agitația zilnică, în goana nebună de roboței, nu ne dăm seama de multe lucruri. Suntem mereu conectați la gadgeturi, și am uitat să admirăm ce e în jurul nostru.... de exemplu toamna, orașul, oamenii....
Eu conduc zilnic, îmi și place - mă rog în București e mai greu să îți placă dar asta e o altă discuție... ce voiam să vă povestesc este că recent am lăsat mașina și am pornit la pas de la Romană până la Aviatorilor, admirând tot ce mi-a ieșit în cale și bucurându-mă ca un copil de peisajele de toamnă! Nu a fost mare lucru dar m-am simțit bine și ar trebui să facem asta mai des!
 Vă las cu câteva fotografii... noapte bună!

Magie, cântec, relaxare

De multe ori, mă simt copleșită de oboseală, de rutina zilnică, de lipsa somnului....
Poate de cele mai multe ori încep să mă plâng de cât de greu cred eu că îmi este uneori, de toate nemulțumirile mele, încep să plâng pentru că așa zic eu că mă descarc; uneori mă las copleșită de sentimente și mă enervez repede, din nimicuri, acționez la primul impuls, țip, apoi mă calmez, încep să disec lucrurile, să gândesc la rece și îmi dau seama că, de cele mai multe ori, nu am dreptate!
Dar... Sunt OM, greșesc, sunt nemulțumită din nimicuri, mă las copleșită de nimicuri, îmi alimentez singură stările, în loc să mă fac eu pe mine fericită, în loc să încerc să văd partea plină a paharului, și toate lucrurile frumoase din viața mea!
O prietenă dragă m-a inspirat din nou, mă inspiră zilnic, încă de când viața ei s-a schimbat radical în bine! Viața ei e minunată pentru că ea o face să fie minunată! Îți mulțumesc Bianca, om frumos!😘
Cel mai important lucru din viața mea este sănătatea! Mă bucur, zâmbesc și mulțumesc pentru sănătatea mea și a familiei mele! Sănătatea este un dar divin și trebuie să o prețuim cel mai mult, pentru că, dacă o avem, avem tot ce ne trebuie pentru a înfrunta viața!
Apoi, este iubirea, familia, tot ce am mai scump pe lume, soțul meu și fetițele noastre, împlinirea mea cea mai mare! Câteva clipe de vorbă cu soțul meu și câteva momente de joacă cu fetițele mele, mă fac să uit de toate așa zisele mele mici nemulțumiri!
Mulțumesc pentru tot ceea ce am, pentru tot ce am realizat! Și nu îmi doresc nimic în afară de sănătate, și să realizăm tot ce ne propunem noi în familia noastră!
Câteodată avem tendința de a ne compara cu ceilalți, legat de ceea ce facem, ceea ce avem! Trebuie să încetăm să ne mai comparăm, pentru că suntem diferiți, fiecare trăiește altceva, fiecare avem propriile planuri, trăiri, sentimente, realizări, fiecare avem propriul drum în viață! Trebuie să învățăm să ne comparăm doar cu noi înșine, să ne judecăm pe noi, să fim critici cu noi înșine pentru a ne dezvolta, să cerem mai mult de la noi, nu pentru a-i depăși pe alții, nu pentru a-i copia pe alții, ci pentru noi înșine, pentru a ajunge noi acolo unde ne dorim! Trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem, să ne bucurăm de succesul altora așa cum ne bucurăm de reușitele noastre, trebuie să ne cunoaștem limitele, ar trebui să ne oferim ajutorul necondiționat, pentru că ceea ce facem și oferim, vom primi și noi la rândul nostru!
De ce am eu nemulțumiri, de ce mai cedez uneori? Din motive banale poate: nu dorm și nu mă odihnesc suficient, nu am prea mult timp pentru mine, nu petrec prea mult timp cu soțul meu, nu reușesc să fac tot ce îmi propun cu fetele, nu reușesc să mă joc suficient cu ele... Mi se par motive banale comparativ cu ce se confruntă alții! Dar toate aceste nemulțumiri sunt neimportante, pentru că nu aș schimba absolut nimic în viața mea ❤
E normal să mai și cedez! Asta trebuie să știe fiecare mamă, că e om și că e normal să te mai simți și obosită, e normal să mai și cedezi! Important este să te ridici, să nu te simți vinovată, să îți aduni forțele și să găsești soluții pentru a te simți mai bine!
Nu dorm, pentru că ne ies măsele și e greu, că ne dor gingiile și ne trezim plângând în miezul nopții, și vrem să stăm la titi ore întregi că acolo e bine și nu mai doare așa tare, și vrem să dormim pe mami că e mai moale și mai bine! Și copilul cel mare vrea și el să o iubească pe mami, să ne jucăm de-a magazinul de păpuși, de-a grădinița!
Ce fac eu, ce soluții am găsit ca să înfrunt oboseala și să fiu acolo pentru minunile mele?
Dorm, dorm la prânz atunci când am ocazia. Dorm pentru că mă încarc cu energie și pentru că somnul de prânz e dulce și odihnitor!
Mă uit la un serial preferat și îl savurez sau citesc o carte, atunci când o alăptez pe O.
Fac prăjituri, pentru că ador să fac prăjituri și pentru că e o activitate în care le implic și pe fete, pentru că și lor le place, mai ales celei mari ❤
Scriu pe blog, pentru că îmi place să împărtășesc cu ceilalți, pentru că mă relaxează și mă încarcă cu energie pozitivă!
Îmi planific timpul, azi gătesc, mâine fac curat, o dată pe lună merg să îmi fac unghiile, și tot așa!
Îmi propun obiective, îmi fac planuri, le pun în aplicare!
Fac meditații la engleză, și inventez jocuri și fișe distractive! Mă gândesc chiar la o carte cu așa ceva în limba engleză, dar să vedem ce iese 😊
Vorbesc cu soțul meu, ne uităm împreună la filme în weekend, cât dorm fetele la prânz! De când suntem părinți, încercăm să prețuim și mai mult fiecare clipă împreună!
Mă joc cu fetele, redevin copil, îmi asum rolul, și mă încarc cu bucuria lor, cu râsetele lor, cu fericirea de pe chipul lor!
Și mai nou, mi-am propus să încep iar să cânt la vioară, prietena mea dragă din copilărie!❤ Muzica mă relaxează, mă inspiră, mă umple de energie pozitivă!
În concluzie, profitați de fiecare clipă, de fiecare zi la maxim, faceți ceea ce vă place, bucurați-vă de tot ce aveți, zâmbiti, mulțumiți, fiți fericiți!

Despre prietenie 😊

Prietenii sunt aceia care îți sunt alături în orice situație, te înțeleg și pe care îi poți suna la orice oră pentru orice!
Prietenii sunt aceia care nu se supără dacă nu i-ai mai sunat o vreme, dacă îi cauți rar și te înțeleg atunci când îți află motivele!
Prietenii sunt aceia care te susțin, se bucură pentru tine și pentru realizările tale, te încurajează și te ascultă!
Prietenii adevărați sunt rari, prietenii în care poți avea încredere se întâlnesc greu, dar dacă îi întâlnești, învață să îi prețuiești!
Nu-i judeca dacă nu te sună sau nu te caută o perioadă de timp! Gândește-te că poate se luptă cu diverse situații și nu-i îndepărta! Caută-i tu! Ascultă, înțelege, pune-te în locul lor și prețuiește-i 😊 cei care merită sunt puțini!
Cei pe care i-ai pierdut, nu ți-au fost niciodată prieteni cu adevărat!
Cei care au rămas lângă tine, aceia merită prețuiți!❤

Vorbeam cu o prietenă acum puțin timp și îmi povestea despre o altă prietenă de-a ei, cu care nu se mai auzise de ceva timp și despre care ulterior aflase că tocmai învinsese o boală cruntă.
Se învinovățea pentru că nu o mai căutase!
Povestea ei m-a făcut să reflectez și să scriu rândurile de mai sus!
Toți gândim așa, sau poate nu toți, dar majoritatea avem tendința să spunem că nu îi vom căuta noi pe cei care nu se "sinchisesc" să ne caute, că nu vom fi mai prejos! Avem tendința să judecăm și să formulăm opinii fără fond! Însă e bine să reflectăm, să facem noi primul pas, să căutăm noi dacă nu suntem căutați, să ascultăm și să încercăm să înțelegem!
Toți ne confruntăm cu probleme, situații mai grave sau mai puțin grave la un moment dat! De aceea nu putem ști cu ce se confruntă celălalt și de aceea nu e bine să judecăm!
Trebuie să încercăm să ne punem în situația celuilalt și să înțelegem!
Prietenia și încrederea se câștigă și trebuie întreținute și respectate, prețuite!❤
Am pierdut mulți prieteni doar cu numele dar am câștigat alții, care își merită mai mult denumirea de prieten 😊
Friendship means trust and support each other! Be loyal, be honest, be supportive, be you! Be happy for your friend's success and be sad for your friend's lost!
Be there when you're needed!

Mama de Clara și de Olivia

Este ora 1, e noapte, ai mei dorm, întreg cartierul e cufundat în beznă! Îmi găsesc cu greu cuvintele din cauza emoțiilor, a lacrimilor ce parcă abia așteaptă să curgă șiroaie pe obraji, a oboselii acumulate după o noapte albă și o zi plină de griji, petrecută între chiote drăgălașe de copilaș ce descoperă noi cuvinte și îmbrățișări și liniștirea și îngrijirea copilașului mai mare care a căpătat un nedorit roșu-n gât!
Astăzi este o zi specială, foarte specială, este ziua în care am devenit pentru prima dată mamă, pentru prima dată părinți!
Acum 5 ani, la 34 de săptămâni, s-a născut Clara mea dragă, bucuria și împlinirea noastră! Copiii sunt averea cea mai mare, cea mai neprețuită a părinților!
Am născut prematur, am trecut prin emoții greu de descris în cuvinte! Am ajuns la spital pentru că am simțit că este ceva în neregulă și așa a și fost, având în vedere că am născut a doua zi după internare! Mi-am dorit să nasc natural, mi-am imaginat nașterea, m-am gândit de multe ori cum va fi, însă nu a fost să fie și am acceptat ideea că nu orice mamă poate naște natural! E vorba despre probleme medicale care împiedică o naștere naturală! Însă important este că suntem sănătoase! Sănătatea e cea mai importantă!
Îmi amintesc că am ținut-o în brațe abia la o săptămână și jumătate după naștere, deoarece, fiind atât de mică, a avut nevoie de puțin stat la incubator! Doamne și ce mică era! Pentru mine, acea săptămână și jumătate, cât nu am putut-o ține în brațe, a fost cumplit de grea! Poate doar o mamă poate înțelege ce simți când, după 9 luni de așteptare ( 7 și jumătate în cazul nostru), ești nevoit să mai aștepți puțin, până să îți poți strânge puiul la piept!❤
Dar ce nu face o mamă pentru copii? Eu una aș da totul pentru fetițele mele și pentru soțul meu!
Ne-am descurcat amândoi singuri, încă de la început, cu bebelina noastră atât de mică și am făcut-o foarte bine zic eu! Părinții sunt puternici, sunt luptători, sunt protectori, știu și simt ce trebuie să facă, și își iubesc copiii mai presus de orice!
Fetița noastră mică a crescut, are 5 ani, e un copil vesel, creativ, inteligent, cuminte, cu care ne mândrim foarte mult! Iar surioara ei, de 1,6 ani îi calcă pe urme ❤Fiecare mamă își vede copilul într-un mod unic și fiecare copil e special în ochii mamei!
Mă sperie cât de tare trece timpul, îmi tot înghit lacrimile rând pe rând, sunt lacrimi de fericire, schițez un zâmbet - Clara mereu îmi zice : " mami, un zâmbet te rog "❤ îmi doresc uneori să opresc timpul în loc și să mă bucur la nesfârșit de aceste momente! Prin ele, prin fete, îmi retrăiesc copilăria! Eu am renăscut acum 5 ani, și de atunci simt cu adevărat că trăiesc! Se spune că o mamă renaște o dată cu venirea pe lume a copilului ei! Da, până atunci am fost copil, femeie, soție, de atunci sunt și mamă! Trăiesc și simt momente unice, sentimente unice și deosebite, colecționez zâmbete și momente speciale! Și acum 1 an și jumătate aproape, am renăscut a doua oară și e și mai frumos! Viața noastră a căpătat și mai mult sens, ne simțim mult mai fericiți și împliniți de când suntem părinți! Ne bucurăm că suntem sănătoși, uniți și că reușim să trecem cu bine, împreună, peste toate momentele grele! Asta ne face fericiți!

A început de ieri să cadă....

Iarna și-a intrat repede în drepturi! Fulgii mari, jucăuși, au acoperit cartierul nostru micuț, spre bucuria copiilor! Astăzi am ieșit cu C si O la săniuș iar bucuria lor a fost imensă 😍 Ne-am jucat, am făcut tradiționalii îngerași de zăpadă, ne-am plimbat cu sania, ne-am dat cu sania la vale, pe derdeluș, ne-am distrat până ne-au înghețat obrajii și năsucurile ❤
Mi-am amintit de copilărie, de entuziasmul mare cu care așteptam zăpada în ajunul Crăciunului, de bucuria cu care ieșeam la săniuș pe stradă la bunica, ne jucam cu toți copiii de pe stradă, stăteam afară până târziu!
În ajun ascultam colinde și împodobeam bradul, mergeam cu bună-dimineata și ne întorceam cu o sacoșă de dulciuri și fructe! Seara plecam la colindat cu gașca, cântam pe voci, acompaniați de chitară, eram serviți cu vin, suc și prăjituri 😊
Repetam săptămâni întregi înainte, ce frumos era la repetiții, glumeam, cântam, râdeam, era un mod frumos în care noi socializam!
Bunicile făceau cozonaci și prăjituri, iar în dimineața zilei de Ajun, mirosea în casă a sarmale și friptură! În ziua de Crăciun, tradiția noastră de familie era și este în continuare, masa de Crăciun! Ne adunăm toți, în casa părintească, în jurul mesei, copii, nepoți, bunici, străbunici, ascultăm colinde, luăm masa, râdem, glumim, depănăm amintiri! Pentru mama, asta e o bucurie imensă!
Fulgii de nea mă duc cu gândul și la bucuria și inocența, cu care îi asteptam pe Moș Crăciun și pe Moș Nicolae, eu și fratele meu😊
Moș Nicolae la noi a venit mereu cu dulciuri și fructe și așa vine și la fetițele mele, ducem tradiția mai departe 😊 când eram copii, nu aveam atâta de multe ca acum, și primeam cadourile cu și mai multă bucurie și nerăbdare!
Moș Crăciun venea cu jucării și hăinuțe, de care ne bucuram din tot sufletul!
La noi la Măcin tradițiile încă se păstrează! Colindătorii merg în cete, cu Oleleul, cu costume specifice și colinde vechi, de casă, adunate și păstrate din bătrâni! La poalele munților Măcin, colinde precum Cerbul sau Iceam Doamne, aduc bucurie în casele oamenilor în Ajunul Nașterii Mântuitorului!
Toate aceste bucurii le transmit cu drag fetițelor mele, pentru că vreau ca ele să se vucure de tot ce e frumos, de tradiții, de cadouri, de cele mai mărunte dar frumoase lucruri!
Și revenind la prima zăpadă de anul acesta, abia așteptăm ziua de mâine, să ieșim din nou la săniuș 😍

Breastfeeding is pure love ❤
Alăptarea e iubire pură ❤

Sunt multe de spus despre alăptare și beneficiile ei! Povestea mea începe acum aproape 5 ani, când am devenit mamă pentru prima dată! Începutul a fost unul greu, după o naștere prematură, la 34 de săptămâni, și cu un bebe mic la căldură într-un incubator timp de aproape două săptămâni, a trebuit să mă descurc singură cu lactația! Nu e ușor deloc dar când știi ce beneficii îi aduce puiului mic, faci orice să fie bine! Cu răbdare, voință, depășind durerea, și cu ajutorul unei asistente, am reușit să pornesc lactația! Nu vă spun cum au fost cele aproape două săptămâni în care puiul meu a stat la incubator, nici că plângeam în fiecare zi, ci vă spun cât de minunate au fost primele clipe cu puiul la sân! Până atunci, am pompat lapte pe care C îl primea cu seringa!
Să pornești tu singură lactația, pompand manual, este foarte greu și dureros! Însă noi, mamele reușim mereu ceea ce ne propunem și suntem mai puternice decât credem! Reușim să facem față chiar și celor mai grele situații!
Povestea noastră s-a scris până la 11 luni, când, din lipsă de informare, am întrerupt alăptarea!
Am început însă o nouă poveste, acum 1 an, 5 luni și 3 zile, când am devenit mamă pentru a doua oară! De data aceasta, am ales să mă informez mai mult și să mă ascult mai mult, să am încredere în mine și în deciziile mele! Am descoperit un grup frumos, creat de oameni dedicați, de consultanți în alăptare și de mămici dornice să alăpteze cât mai mult!
Alăptare exclusivă de la naștere și până la 6 luni și apoi alăptare, combinată cu diversificare până când dorește bebe și mami, de preferat până la autointarcare 😊 de la început fără suzetă, lapte praf în completare, ceai și altele de care bebe chiar nu are nevoie!
Ascultați-va mereu instinctul vostru de mamă, voi știți ce este cel mai bine pentru copilul vostru!
Alăptez la cerere de 1 an și 5 luni, la cerere, adică fără program, adică chiar și non stop uneori, din 10 în 10 minute, la o oră, din 3 în 3 ore, toată noaptea, după cum vrea O ❤
E greu, uneori e foarte greu și recunosc, dar după ce trec momentele critice, sunt mulțumită și mândră de mine că am reușit să ajung până aici! Nu mă văd alaptand mai mult de doi ani, dar nu mă vedeam nici ajungând până aici!
Au fost multe momente în care am cedat, în care am plâns, am repetat obsesiv că nu mai pot, că nu mai vreau, că nu mai rezist, dar apoi, m-am ridicat și am mers mai departe! Trebuie doar să vrei și să te întărești, să ai încredere în tine că poți și să mergi înainte, să nu te lași pradă momentelor grele și să nu iei decizii pripite! Este foarte important să ai și sprijinul și înțelegerea celor din jur iar eu sunt foarte norocoasă din punctul acesta de vedere!
Au fost și încă sunt multe nopți în care nu dorm, sau dorm pe apucate, ațipesc câteva minute, ore, și mă trezesc ca să o liniștesc pe O, sa o hrănesc, să o plimb, să-i cânt! Mulți spun că dacă nu mai alăptezi, copilul doarme toată noaptea și tu te odihnești și totul e frumos! Eu nu cred asta! Am exemple în jur de copilași hrăniți cu lapte praf, care se trezesc des noaptea! Copiii mici, până la vârsta de aproximativ 3 anișori, au nevoie mai mare de mami și de tati ( la noi cel puțin O se liniștește și dacă o plimbă tati în toiul nopții prin cameră 😊). De aceea, alăptarea nu reprezintă doar hrană, ci și siguranță, iubire, alint❤e prima formă de comunicare dintre bebeluș și mamă, și cea mai frumoasă ❤
Din acest motiv se spune că o înțărcare bruscă ( de mâine gata nu-ți mai dau titi), poate afecta copilul pe termen lung! E ca și cum ne-ar interzice nouă cineva ceva, imediat! Orice schimbare se face treptat și cu o anumită perioadă de acomodare! Sau cel puțin așa ar fi indicat!
Sunt perioade critice de-a lungul alăptării, puseele de creștere, perioada refuzului de a sta la sân, perioada creșterii dințișorilor, când copiii sunt mai agitați, pot fi mai greu de mulțumit, pot sta ore întregi la sân, însă cu răbdare și voință, aceste perioade pot fi depășite cu brio!❤
Dragi mămici aveți încredere în voi și alegeți să vă informați din surse sigure! Nu există "nu am lapte suficient", nu există "nu vrea copilul să stea la sân" ( e o experiență nouă și copilul învață în primele luni), există doar "pot și vreau"!
Sunt bineînțeles și cazuri medicale când mămica nu poate alăpta!
Renunțați la laptele praf în completare, nu faceți decât să vă sabotati lactația! Lactația se formează punând copilul la sân de câte ori o cere, fără program, și poate dura și câteva luni până când se reglează! Lactația crește în funcție de nevoile bebelușului! Dacă oferim lapte praf de la început, combinat cu lapte matern, bineînțeles că lactația nu va mai crește concomitent cu necesarul celui mic iar cel mic va prefera mai mult biberonul pentru că îi va fi mult mai ușor și va primi și mai mult lapte cu un efort mai mic! De aceea ajungem să spunem că nu se satură doar cu sân 😊
Bineînțeles că fiecare mamă face propriile alegeri! Eu doar am vrut să vă împărtășesc din experiența mea și din informațiile pe care le-am adunat din surse sigure 😊
Și povestea noastră continuă....❤

De ce blog?

Pentru că îmi place să mă exprim în scris, să îmi dau frâu liber ideilor, imaginației, sentimentelor, trăirilor! 

Scrisul mă ajută să mă descarc, e ca și când aș împărtăși gândurile unei prietene!

De ce acum?

Pentru că acum am ales eu să fac asta! Lucrurile le faci atunci când simți că este momentul potrivit!

Ce urmăresc cu acest blog?

Să împărtășesc din experiența mea și altora, să ajut cu un sfat, o idee, să pun pe hârtie ceea ce gândesc, simt, îmi doresc, să vă îndulcesc cu bunătăți de casă făcute de mine cu dragoste 😊 

Because sometimes it may be hard, but it's worth every single moment! This is our happiness, our children are our best treasure, our everything!

I am a mom for almost 5 years, in which I have been discovering myself over and over again and I still am! I found a different kind of love, one of the most beautiful and strong feelings, and I keep growing it day by day! Sometimes it's hard, but even when it's hard, it's so wonderful! The amazing thing is that being a mom, makes me complete! I don't remember too many things before being a mom, but I remember every single moment since I became one!

I learn how things work out at 5 years old ( most of the time it's like a story, in which my daughter gives me a different character every time) and I learn again words and colours and numbers and animals and whatever attracts an 1,5 years old ❤

I don't sleep too much, I am still breastfeeding (not easy to do), I cook almost every day different kind of foods, I wash clothes every single day (except Sundays 😁), and many others things that I have to do, but this is what makes me happy and complete!

My husband, the fact that he is there when I am down, he listens to me and gives advices and helps whenever I need him to, makes me stronger!

Do I ever get time to myself? Of course I do, it's all about organisation!

We, moms ( all wonderful moms that I know)

, have powers that no other person can understand or have! We are wonderful, every single one in our way!

Despre mine....

Eu sunt Simona, și împreună cu soțul meu Bogdan, am două fetițe minunate, una de 5 anișori și una de 1,5 anișori 😊 suntem o familie unită și fericită❤

Pagina aceasta va evidenția gânduri, trăiri, sentimente, bunătăți de casă 😊 sfaturi, idei😊 despre Simo și ai ei ❤